Marius Ciobanu

Barfa la birou creeaza situatii tensionate, stresante si impiedica desfasurarea normala a sarcinilor. Cel mai bine este sa gasesti o cale de mijloc. Incearca sa nu iti vorbesti pe la spate colegii, pentru ca s-ar putea sa se intoarca impotriva ta. Inainte de a lansa o barfa gandeste-te ca este imposbil ca aceasta sa ramana secreta. Gandeste-te bine ce s-ar intampla daca persoanele nepotrivite ar afla ce gandesti. Inainte de a difuza un zvon, gandeste-te ca e posibil ca acesta sa fi fost inventat din motive mai putin ortodoxe. Mai tii minte jocul din copilarie numit Telefonul fara fir? Este foarte posibil ca orice barfa sa contina un sambure de adevar. Cu toate acestea, nu ai cum sa stii daca faptele au fost sau nu rastalmacite. Cu cat insisti ca unele informatii sa ramana secrete, cu atat ii va fi mai greu interlocutorului sa nu mai spuna nimanui. Ne este greu sa tinem ceva numai pentru noi!?! Desi multi tind sa sublinieze aspectele pozitive ale barfei intre colegi (precum imbunatati

Nimic deosebit, curg ca mierea pe felia de pâine a vieţii. Care urmează să cadă pe jos, pe partea unsă cu unt. Dar asta e altă poveste. Ce facem, vorbim de mâncare acum ? N-am mai scris pentru că mi-a fost foame, asta era ideea de fapt, şi mi-a fost foame pentru că mi-am încordat prea mult idioţii de bicepşi ca să muncesc şi să nu mor de foame. N-am murit, dar nu moartea este “the ultimate proof” că alegerea a fost proastă. Gata, ajunge despre mine, să începem să vorbim, draqlui, despre altceva. Eu de felul meu sunt leneş, dar ambiţios cumva, cel puţin aşa îmi zice unul-altul, chiar şi EA, şi tot mă gândesc de-o vreme să mă autoeduc să-mi impun să-mi umplu timpul iar când sunt eu, singur cuc, să m-apuc draq' de treabă, orice lucru constructiv, să-mi fac un orar, un plan şi să scriu ca prerogativ ce m-o duce şi pe mine capu-n ziua cu pricina, cu condiţia să-mi scoată din flascheţe-adrenalina. Am luat rindeaua şi am încercat să-mi descrunt fruntea şi să-mi descordez muşchii fe

Un amic pe nume Catalin Radu a postat pe vestitul FaceBook randurile de mai jos si am fost asa de uimit incat ma regaseam si eu intre vorbele scrise de el si nu vorbesc aici ca m-a pomenit ci ca barbat ce sunt si ma consider inca. Am acceptul lui (si ii multumesc si pe acesta cale) pentru a posta si aici pe pag. mea de blog spusele lui. Va rog frumos sa va regasiti si voi...barbatilor... fetelor/doamnelor. Prietene, MARE respect si jos palaria in fata ta! "Random" or "By default". de Radu Catalin la 4 iulie 2011 la 02:17 " Cum face Facebook asta de le ordoneaza pe pagina de start? Astazi am gasit ca si post-uri vreo 10 noi din care 6 erau despre infidelitatea barbatilor. Deci ori s-au gandit doamnele cunoscute de mine sa-si verse nervii pe net,ori s-au hotarat ai mei cunoscuti de gen "tare" sa faca nebunii in acelasi timp...ciudat! Sunt zile in care X spune ca "iar la munca si urasc asta", Y spune ca "e luni, ce ai

O melodie...bestiala care ma face sa traiesc si sa imi placa viata la maxim!

Cea mai grea pedeapsa!!! Tot cauta un loc retras unde sa ma refugiez. Nu am putut sa dorm in aceasta noapte... Inima imi spunea "e vie, e inca vie", dar mintea "nu a mai putut sa supravietuiasca". Din pacate, murise... Ma simt vinovat, si inca ma mai simt pentru ca nu am putut sa o ajut nici pe ea "inima" nici pe mine, dar cea mai grea mi se parea a fi impresia pe care o aveam mereu, acea de a nu ma simti liber alaturi de ea!     Cea mai grea pedeapsa pe care mi-ai dat-o e atunci cand nu ti-am dat dreptul la replica. Si cel mai greu de asimilat lucru pentru "ea" a fost sa invete sa respecte pe cel de langa ea. De unde si zicala: "Respecta ca sa fi respectat"! Doare rau a dreq pedeapsa dar, asa este cand esti masochist. Nu prea agreez maneaua (pe trezie) dar, prea bine zice asta aici... "Stiu ca dragostea nu moare Stiu ca n-ai sa ma poti uita Si cand sufletu te doare a Am sa vin daca ma vei chema Au fost necazu

Va urez Sarbatori Fericite si un Paste fericit alaturi de cei dragi, inplinirea tuturor dorintelor si sanatate maxima atat tie cat si intregii familii! Din lumina care vine, Si speranta ce se naste.... Un Miracol pentru ....sine Fericire si mult bine.... Va doresc in zi de Paste! HRISTOS A INVIAT! Marius Ciobanu INVIEREA Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; „Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa

Se paere ca da! Insa n-as putea preciza exact motivele!!! Viata este o scena unde noi suntem actorii. Am avut inca o saptamana de cosmar pana la 2-3 dimineata, oboseala fizica, oboseala pshihica, stres si teste, teste pe care nu am crezut ca le duc pana la capat dar, din cauza oboselii nu am reactionat, asa cum as fi reactionat de obicei, impulsiv si m-am lasat purtat de val. Luni am plecat la serviciu cu un avant MARE si a fost o zi perfecta, Marti ca dupa luni o zi buna inasa Miercuri am crezut ca clachez, nu credeam ca mai pot ajunge la sfarsitul zilei… Joi o zi de teama/frica s-a incheiat cu bine pana la urma, Vineri o zi scurta dar obositoare cu o MARE teapa la sfarsitul programului, Sambata un pic de relax, dupa o luna vestea prosta …, Duminica la serviciu! Grea săptămână. Grea, dar cu satisfacţii pe alocuri. Am reuşit să îl fac pe un om la care am ţinut să recunoască faptul că a minţit. O minciună cu consecinţe urâte. Pentru că nu a avut puterea să recunoască atunci

Băutura, prietenul credincios al românului… „Ce înnobilează omu’? Ţuica, vinul şi cu romu’!” Dacă mioriticul nu ar iubi beutul, nu ar căuta – şi găsi – atîtea sintagme , dezmierdări, metafore, comparaţii, perifraze etc. pentru arta căreia i se dedică, încă din fragedă pruncie! Da, da, unii-s înţărcaţi cu ţuică! Fericiţi bebeluşi! (păcat că longevitatea lor lasă de dorit). Se ştie : concetăţenii noştri nu beau decît în trei situaţii : la necaz, la bucurie şi între ele. În rest, sunt abstinenţi…Un actor de la Timişoara, Buju Ternovits, şi el luptător de nădejde pe frontul degustărilor, spunea că a fost repartizat – norocosul! – în Recaş, unde omul nu se-mbată decît o dată pe an : de la 1 ianuarie, pîn’ la 31 decembrie. Dar tot românul se-mbată doar o dată pe an, cam în aceeaşi perioadă calendaristică!…(cei cărora doctorul le-a prezis că la prima votcă dau coltu’, nu intră-n sfera de interes a acestui articol). Fără să-mi propun, am observat cu cîtă ingeniozitate erau găsite pr

Fi-mea picteaza si interpreteaza la 3 ani si 2 luni, m-a facut sa iau telefonul si sa o filmez ca prea ... Cum mah sa ai asa un copil si sa nu iti tremure "jenunchii" si sa te inmoaie pana in maduva oaselor, nici nu mai stiu ce sa mai scriu, sunt terminat! No comment!!! Va las pe voi sa o faceti daca sunteti draguti ca eu acum inca nu sunt in state. Vizionare placuta! Un comentariu daca se pote sa lasati as aprecia extrem de mult!

Termenul de manea- manele, apare in Romania in perioada fanariota cand Principatele Romane erau sub ocupatie turceasca. Atunci maneaua a fost adusa de catre turci sub forma muzicii de dans(fara text). In anii 60 apare maneau lautareasca (care se mai numea si turceasca), prin adaugare de text la geampara ( gen lautaresc, tot de origine turceasca). Maneaua este un amestec de influente din muzica "orientala" (din Turcia /Orientul Mijlociu) si muzica balcanica, cu o puternica amprenta din muzica etniilor Romani. Manelele moderne ( cele de azi), au aparut in anii 1980-1990 ca niste copii ale unor melodii turcesti, arabe, croate (Suparat- plagiat la Umoran), grecesti( "de ce ma minti"-plagiat Despina Vandi), bulgaresti. Manelele sunt criticate pentru continutul versurilor, care abunda in presupusele performante sexuale ale cantaretului, sau cat de sexi este acesta, care vorbesc despre desteptaciune, prietenie, dusmanie, sanatate, statut social ca superioritate. F

   Sa curga sampania sa inceapa petrecerea ca astazi este ziua mea!  Nu mă mulţumesc cu o zi specială pe an. Cine a hotărât că mă pot simţi fantastic doar când mi se rotunjeşte vârsta? Nu ştiu şi nici nu prea contează. Eu am decretat că ziua de azi e ziua mea!!!                                                        Incepem cu un "uischi" mic!        Am o agendă , un planner pe calculator, alerte periodice pe telefon. Nici dacă printr-un inexplicabil accident ar dispărea toate acestea nu aş scăpa de sarcinile pe care mi le-am fixat! Pentru simplul motiv că în mintea mea rulează neîncetat un soft pe post de asistent personal. Aşadar, ce e de făcut? Personal nu vreau să devin un workalcoolic pentru că nu agreez dependenţele de nici un fel. Nu accept nici să trag chiulul de la îndatoririle mele, că apoi o să am nevoie de energizante şi apoi (cine ştie?) de calmante sau de zeama de varza.                                          Continuam cu un trabuc si un coni al

Varza dulce cu costita la cuptor (avem astazi in meniu) Ingrediente varza - o bucata (marisoara) ceapa - 3 bucati medii ulei - 150 ml. (eu folosesc ulei de palmier) costita - 800 gr sare si piper dupa, gust marar - 2 legaturi foi de dafin - 7-8 buc. oregano - 3 degete (foarte putin) bulion - 300 ml Mod de preparare Se toca varza fideluta si se pune la fiert intr-o oala. Se taie bucatele costita si apoi se pune intr-o oala/tigaie unde prajeste putin. Cat timp se prajeste putin costita, se caleste si ceapa care se adauga peste costita si se amesteca. Se ia o oala/tigaie se adauga buluionul cu o cana de apa, sarea si piperul se adauga dupa gust, se amesteca la foc mediu cca. (10 min). Cand varza este aproape facuta se pune din oala, intr-o alta oala cu capac de fonta (am asa ceva de la IKEA) se adauga costita, bulionul si se baga la cuptor cca. (30 min). Rezultatu este asta.    Mod de servire Se serveste calda, eventual cu un ardei iute. iam, iam. Pof

Cafeaua a intrat atît de puternic în cutumele noastre matinale, încît nu-i mai acordăm, vai!, atenţia cuvenită; nu ne imaginăm că ar mai putea avea secrete. Şi totuşi… Bătrînii spuneau că ea se serveşte în ceşti mici, musai cu caimac, iar în apa din ibric tre’ să se adauge un vîrf de cuţit sare, două boabe de piper şi o lingură de lapte. Tot ei (în special, armenii, renumiţi negustori de cafea) susţineau că în rîşniţă, e bine ca pe fundul măcinătorii, să se afle întotdeauna cîteva boabe de năut. Am apucat borcanele mari de sticlă albă, prin care vedeai boabele verzi, neprăjite; ori pe cele arse, ori potrivit/nuanţate. Mi-amintesc aroma ameţitoare a magazinelor de cafea, huruitul plăcut al rîşniţei electrice şi pătrăţica de rahat, curmala, ori zahărul candel pe care negustorul ţi-l oferea, cît aşteptai măcinatul… Mă rog…reţetele şi procedeele ţin acum de istorie; în mileniul cafelei instant, al filtrului, esspresoului şi-al mixajului capuccino. „Gingirlie… marghiloman …schwartz”

Pentru ca zapada se topeste pe zi ce trece, am decis sa iesim Dumineca in parcul IOR cu copilul la aer si am constatat ca nu au strans Primaria Sec.3 decoratiunile de sarbatori, am profitat de ele si noi cu acesta ocazie, pentru o sedinta foto. Dupa care am ajuns acasa si am avut parte de o recitare si o cantare a la "gradi" Una peste alta o Dumineca placuta in sanul familiei.

Se pare ca toata lumea in aceste zile, este pe Facebook. Cineva spunea: "Daca nu ai cont pe Facebook, nu existi" (este inca in viata clasica) Sunt sigur ca nu mai exista vreun pamantean fara cont de Facebook. Si de ce sa mananc caramele… si eu am cont pe Facebook. Se ia una bucata pitzi si i se ofera acces la internet. E foarte amuzant sa te uiti la ceilalti useri de pe Facebook. Mai ales la fetele care parca traiesc pentru asta, traiesc sa-si puna poze noi cu ele. Mie imi "plac" alea botoxate/siliconate, sau care vor sa para asa... Sa le zicem Bambooistele . Imbracate sucar, cu mult roz sau cu sclipici, eventual cu inca o prietena la indigo. Si... evident, poza e facuta in club, sau in camera uneia dintre ele, dupa ce s-au fardat, inainte sa plece in club. Sunt amuzante rau fetitele astea… Sunt genul ala de fete care apar in videoclipurile lui Guta. Alea care merg o data. Si e plin Facebook-ul de ele frate, zici ca traim intr-o tara de pitzipoance blonde c

Ca tot a trecut anul 2010!  Asa, de an nou, de un nou inceput, de faptul ca lasam in urma trecutul si, cu putin optimism, privim spre un viitor mai bun si natural. MIHAELA JOITA , psiholog in varsta de 24 ani, este o revelatie a toamnei pentru Bucatarescu . Descoperita de Dragos Cristescu la agentia On Vogue , Mihaela are o frumusete aparte si un trup cu proportii remarcabile, exceland nu doar la capitolul bust (100% natural). Personalitate complexa, Mihaela se pregateste sa devina psihoterapeut, motiv pentru care este un veritabil “soarece de biblioteca”, devorand toate titlurile de psihologie practica si  nu numai. Pana cand isi va deschide un cabinet destinat terapiei de cuplu, Mihaela a gasit un nou ragaz pentru a-i poza lui Dragos Cristescu. Dar ia uite ce poze interesante a publicat amicul Boerescu de pe http://www.bucatarescu.ro/ . (ii multumim) Mai bine urmariti pozele si va ganditi daca nu cumva epoca siliconului e spre

Va urez Sarbatori Fericite si un Paste fericit alaturi de cei dragi, inplinirea tuturor dorintelor si sanatate maxima tie si intregii familii! Din lumina care vine, Si speranta ce se naste.... Un Miracol pentru ....sine Fericire si mult bine.... Va doresc in zi de Paste! HRISTOS A INVIAT! Marius Ciobanu INVIEREA Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; „Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa A noastre rugi,

Eclipsa partiala de soare filmata si pozata, cu iPhone 4, la Bucuresti 04-01-2011. Am fost, astazi dimineaţă, martorul unui eveniment spectaculos, care nu se va mai repeta cel puţin până în anul 2027. O eclipsă parţială de Soare a putut fi observată timp de trei ore şi de pe teritoriul ţării noastre. Fenomenul a putut fi vizibil fără instrumente astronomice timp de trei ore, între 9 dimineaţa şi 12:00. Acoperirea maximă a Soarelui a fost de 78%, în nord-vestul ţări. În Bucuresti, eclipsa a avut faza maximă la ora 10:35. Am luat un ciob de geam, la-m afumat cu bricheta si am facut un filtu pentru a ma putea uita si filma eclipsa, drudimentar dar.... Vazuta printr-un cob de geam afumat! Astronomii spun că avem practic de-a face cu o aliniere fericită. Mai pe înţelesul nostru, e vorba de o iluzie optică. Şi asta pentru că noi, de pe Pământ, vedem Soarele şi Luna la aceleaşi dimensiuni. În realitate însă, Luna este de 400 de ori mai mică decât Soarele.