"Random" or "By default" ... by Catalin Radu

Un amic pe nume Catalin Radu a postat pe vestitul FaceBook randurile de mai jos si am fost asa de uimit incat ma regaseam si eu intre vorbele scrise de el si nu vorbesc aici ca m-a pomenit ci ca barbat ce sunt si ma consider inca.
Am acceptul lui (si ii multumesc si pe acesta cale) pentru a posta si aici pe pag. mea de blog spusele lui.
Va rog frumos sa va regasiti si voi...barbatilor... fetelor/doamnelor.
Prietene, MARE respect si jos palaria in fata ta!


"Random" or "By default".


de Radu Catalin la 4 iulie 2011 la 02:17



"Cum face Facebook asta de le ordoneaza pe pagina de start?

Astazi am gasit ca si post-uri vreo 10 noi din care 6 erau despre infidelitatea barbatilor.
Deci ori s-au gandit doamnele cunoscute de mine sa-si verse nervii pe net,ori s-au hotarat ai mei cunoscuti de gen "tare" sa faca nebunii in acelasi timp...ciudat!
Sunt zile in care X spune ca "iar la munca si urasc asta", Y spune ca "e luni, ce aiurea", Z "nu-mi mai suport seful"....si vine W si posteaza poze de la mare.... X,Y si Z ii ureaza de "mama" ....
Dar sa postezi citate intregi anti-barbati... de ce?!?
De unde privesc eu, din coltul meu intunecat , nu vad decat doua variante:ori e un adevarat nemernic,sub rezerva punctului tau de vedere, si atunci nu e el de vina ca n-ai fost tu in stare sa-l faci sa fie dedicat; ori el,saracul, e bunatatea Domnului dar tie iti place sa crezi ca nu esti indeajuns de apreciata...deci totul depinde de tine.
Caragiale n-a fost deloc deplasat: "Zoe,fii barbata!"
Citesc post-uri de genul "In timp ce tipi la sotia ta, altul isi doreste sa ii sopteasca la ureche. In timp ce o umilesti, o insulti, altul o curteaza si ii reaminteste ca e o femeie de isprava. In timp ce-ti lovesti sotia, altul vrea sa o iubeasca. In timp ce o faci sa planga, altul ii fura zambete
Sunt post-uri impotriva violentei domestice....sociale,nimic de zis, dar... cine e "altul"?!?
Ideea de "altul" nu-mi impune mie ca sot o stare de tensiune? Oare nu puteau gasi alta formulare?
Pentru ca cea actuala nu ma poate duce cu gandul decat spre...nenorocire!
Alt post:
Toti barbatii sunt al dracului de ocupati. Desi sunt ocupati, au timp de femei. Desi au timp de femei, nu prea le pasa de ele. Desi nu prea le pasa de ele, tot timpul au una langa ei.Desi se mai "dau" la alta sau altele, se enerveaza daca femeia cu care este ii paraseste.Desi femeile cu care sunt ii parasesc, tot nu invata din greselile pe care le fac
Logica ma depaseste!!!
Nu pot spune de ce,de unde incepe si unde se termina indoiala asta,cert e ca odata instituita n-o sa dispara asa cu un una cu doua....
Vina,daca se poate vorbi de o vina aici, a cui poate fi?
Calc pe un teren foarte complex,plin de ani in urma,plin de copilarii trecute ce nu vor fi "actuale" niciodata...
Revin din reveria-mi placuta a copilariei si ma indrept catre subiectul dedicat.
Sunt tipul de caracter ce da vina constant pe el!!!
Tot ceea ce mi se intampla mie este exclusiv din vina mea!!! N-am fost suficient de inteligent,de prevazator,de rapid,de atent incat sa intuiesc rezultatul actiunilor sau inactiunilor mele si in consecinta trebuie sa suport urmarile. In primul rand incep sa gandesc cum pot diminua aceste urmari daca nu le pot elimina in totalitate. De cautat vinovati o sa am timp dupa ce voi fi iar "la adapost".
Dar in cazurile astea ,pe cuvantul meu daca gasesc vreo vina barbatilor!!!
O sa sune extrem de misogin ce am sa spun mai departe, dar la o privire mai atenta o sa se vada ca nu e deloc asa!
Eu,ca barbat, in general vorbind, am nevoie de femeie din infinite puncte de vedere, sunt dependent de femeie,iubesc femeia, imi doresc femeia!!!
Daca tu n-ai stiut sa fii "FEMEIA"....nu mai e vina mea!
Vina mea e ca n-am vazut de la inceput ca tu nu poti...
Se spune ca o femeie poate mima cu usurinat un orgasm....barbatul poate mima cu usurinta o itntreaga relatie... :)
E vina ta ca n-ai stiut sa "ma legi" de tine in asa hal incat sa nu mai incerc sa trag de lant, e vina ca ca n-ai stiut sa ma lasi sa privesc la altele si sa ma opresc, eu singur, doar la privire, e vina ta ca n-ai stiu sa ma dresezi in asa hal incat sa pot sa-ti ghicesc gandurile si sa le preintampin cu actiuni prevazute de tine dar care sa aiba si un element de surpriza,astfel incat sa de-a un pic de coloratura rezultatului...de aici se trag toate!
"Am vazut la tine ce n-am vazut la altele" nu e doar un vers de la Parazitii, e o intreaga filozofie a unei relatii beton..."armat", cum ar zice prietenul meu Ciubena! :)
Trebuie sa-mi arati ca ai "ceva"-ul ala chiar daca eu sunt suficient de orb incat sa nu observ asta..asta te scoate pe tine din multime si ma face pe mine sa te doresc pe tine!
Dar daca am ajuns in punctul in care ne punem intrebari,ne facem reprosuri sau cautam vinovati....e clar ca nu se mai poate continua! Filosofia populara spune ca ciorba reincalzita nu mai are gust....eu am incercat asta....si filosofia populara are dreptate!
Pentru ca daca a intervenit indoiala s-a cam terminat...its a matter of time!!!
Indoiala e cel mai crunt lucru care se poate intampla!!!
Pur si simplu se infige in creier si nu mai vrea sa iasa!!! Vorba prietenului meu Tiganu' : te mai faci bine doar cu formol!
Indoiala se instaleaza foarte usor si te face sa privesti distorsionat actiunile celuilalt. Indoiala se hraneste cu fapte,cuvinte,priviri,situatii altfel normale dar pe care ea,indoiala, le percepe in modul urat,caracteristic si caracterizat de ea.
Indoiala sta in tine si se arata doar stimulata de ea insasi, e un paradox,stiu, dar e crud de adevarat. Cand apare indoiala, cel mai sincer si mai pur "Ce faci iubita?" se transforma, se coloreaza in negru,prinde conotatii negative,devine suspiciune in cea mai crasa forma: "De ce ma intreaba asta? Sa vada daca mi-am dat seama de ceva? Sigur are un interes ascuns!Vrea sa stie unde sunt si ce fac pentru a-si face el programul!"....desi bietul barbat e macinat doar de grija de a te sti pe tine,jumatatea lui, bine!
Dar indoiala nu te lasa sa vezi lucrurile clar...si in scurt timp,prin actiunile tale dictate de indoiala, vei ajunge sa-i transferi indoiala si lui...deci indoiala e contagioasa!
Pus in fata faptului implinit, a evidentei, stii ce ai de facut...sau macar crezi ca stii...dar indoiala nu-ti lasa nici macar portita asta de scapare din taramul terorii interioare.Si te framanti, si noapte te uiti la el cum doarme si te gandesti "Doarme prea profund si prea linistit, sigur a fost la alta!!!" Pentru Dumnezeu,femeie, omul doar DOARME!!!!
Ceea ce tu nu poti face in momentele alea pentru ca nu te lasa INDOIALA!!!
Indoiala ta,care n-are nici cea mai mica legatura cu mine, e doar a ta!!!
Si e degeaba....
Nici macar nu ma lasi sa o stiu, poate daca m-ai lasa as iubi-o pentru ca e a ta...asa cum iubesc tot ce e legat de tine... stiai ca iti iubesc chiar si "perioadele"? :)
Testul maxim de placut femeia de langa tine: daca iti place de ea dimineata in prima zi de "perioada" e clar ca o sa-ti placa tot restul vietii tale!!! :)
Revin: daca n-ai inteles pana acum ca vina toata pentru un eventual esec iti aprtine in exclusivitate ,femeie, o sa incerc sa dezvolt un pic subiectul...cu riscul ca partea feminina sa-mi arunce un "Uuuuuuu!!!!" unanim!
Voi,femeile, nu intelegeti!!!
Pur si simplu! Si nu-mi dau seama de ce!
Ce nu aratam noi barbatii atat de evident incat voi sa nu pricepeti?!?
Pentru ca pe noi evidenta ne defineste: trebuie sa aratam NEAPARAT ce avem, trebuie ca cei din jur sa vada asta!!!
Se spune ca intr-o casnicie,barbatul e oglinda femeii de langa el, la modul ca daca barbatul e imbracat bine si aranjat inseamna ca femeia e o doamna care-si da toata silinta pentru asta, deci jos palaria in fata ei....ca nu-l poate educa pe "animal" sa nu-si scoata camas din pantaloni cand se imbata...asta nu mai e vina ei! :)
Desi n-am trait pana acum intr-o casnicie adevarata,reala, day by day, imi pot imagina ,cred eu, momente si momente...
Si inca mai cred ca tu,femeie, esti vinovata....
E adevarat, un principiu al comunicarii e translatarea responsabilitatii..e mai usor sa transferi responsabilitate celui de langa tine.....
Dar asta nu sterge ce am scris mai sus!
Punct.
"

Multumesc inca o data autorului Catalin Radu si amicului meu de nadejde.
Acelasi Ciubena.

Rog, comentati daca credeti de cuviinta ca eu am ramas perplex.