O saptamana grea...ticaloasa
Se paere ca da! Insa n-as putea preciza exact motivele!!!
Viata este o scena unde noi suntem actorii.
Am avut inca o saptamana de cosmar pana la 2-3 dimineata, oboseala fizica, oboseala pshihica, stres si teste, teste pe care nu am crezut ca le duc pana la capat dar, din cauza oboselii nu am reactionat, asa cum as fi reactionat de obicei, impulsiv si m-am lasat purtat de val.
Luni am plecat la serviciu cu un avant MARE si a fost o zi perfecta,
Marti ca dupa luni o zi buna inasa
Miercuri am crezut ca clachez, nu credeam ca mai pot ajunge la sfarsitul zilei…
Joi o zi de teama/frica s-a incheiat cu bine pana la urma,
Vineri o zi scurta dar obositoare cu o MARE teapa la sfarsitul programului,
Sambata un pic de relax, dupa o luna vestea prosta …,
Duminica la serviciu!
Grea săptămână. Grea, dar cu satisfacţii pe alocuri. Am reuşit să îl fac pe un om la care am ţinut să recunoască faptul că a minţit. O minciună cu consecinţe urâte. Pentru că nu a avut puterea să recunoască atunci când trebuia ceea ce era evident, mi-a dat apă la moară nu numai mie, ci a permis şi unor fake-uri să mă jignească, fără să îmi sară deloc în apărare. I-am arătat aceluiaşi om, că deşi a clamat că m-a tratat cu respect, nu a făcut mereu acest lucru. Pe alocuri şi-a cerut iertare. Prea târziu… Şi mult prea multă imaturitate!
Am învăţat de asemenea că nu mai trebuie să tac, că trebuie să spun în secunda doi dacă un lucru mă deranjează. Să nu mai permit oricui din anturaj să se bage în viaţa mea, să încerce să îmi impună lucruri. Să le atrag atenţia de fiecare dată acelor oameni când sar calul, ca să nu îmi aud apoi că “n-ai zis nimic atunci că te deranjează”.
După aceste lecţii, a mai venit una, mai dură. Viaţa e prea scurtă ca să stai să ţi-o pierzi cu personaje secundare. Un om important pentru mine se zbate acum între a lua o decizie grea. De o luna a spus că îşi doreşte să aibe ceva... , că a trăit destul cu "neajunsul". Acum, însă, văd că sufletul lui spune altceva.
Si cand aproape are perfectiunea la picioare, chici ce face ... o calca in picioare si ii da cu sutu’n in cur.
Nu ştiu încă felul în care se va încheia această săptămână. Dar măcar acum ştiu la ce să mă aştept.
Cine spune ca-i pasa?
So, c'mon . Cui nu-i pasă? Tuturor le pasă. Păsare negativă, pozitivă nu contează, există. Şi de multe ori e prea multă şi e interpretată prost sau deloc.
Offf, delirez asta e clar. O săptămână grea, cel puţin sufleteşte, psihic, fizic . Mi-am adresat continuu întrebarea dacă anumite lucruri sau chiar şi persoane merită să mă consum aşa. Concluzia a fost că mai mult sau mai puţin, toţi merită. Şi mă apucă un sentiment de dor, de greu şi iar mă întreb cum am ajuns aici şi reiau povestea şi văd unde s-a rupt firul ... Şi totuşi mereu era loc de bună ziua. Acum e loc doar de răutate. La cum sunt eu aş încerca să aduc situaţia undeva să fie bine, dar mereu a fost bine pe moment ... şi după revii la acea stare.
Niciodată nu mi-a plăcut să fiu în conflicte cu cineva mai ales când ....
Problemele iar se adună şi ce mă enervează este că unele s-ar putea să fie pentru totdeauna sau nici măcar nu ştii când o să se termine tot.
În mod sigur 09 aprilie a devenit cea mai stupidă zi ... zi de kkt
Saptamana urmatoare va fi plina de teste si ascultari orale.
Asa ca tineti-mi pumnii !
Ma asteapta o perioada extenuanta, pana se mai linistesc"notele".
Inca de Dumineca seara am suficient timp pentru rezolvarea celorlalte probleme ce vor urma in cursul saptamanii ce va urma.
PS: Poate asta sa te faca sa te "calmezi"...
Viata este o scena unde noi suntem actorii.
Am avut inca o saptamana de cosmar pana la 2-3 dimineata, oboseala fizica, oboseala pshihica, stres si teste, teste pe care nu am crezut ca le duc pana la capat dar, din cauza oboselii nu am reactionat, asa cum as fi reactionat de obicei, impulsiv si m-am lasat purtat de val.
Luni am plecat la serviciu cu un avant MARE si a fost o zi perfecta,
Marti ca dupa luni o zi buna inasa
Miercuri am crezut ca clachez, nu credeam ca mai pot ajunge la sfarsitul zilei…
Joi o zi de teama/frica s-a incheiat cu bine pana la urma,
Vineri o zi scurta dar obositoare cu o MARE teapa la sfarsitul programului,
Sambata un pic de relax, dupa o luna vestea prosta …,
Duminica la serviciu!
Grea săptămână. Grea, dar cu satisfacţii pe alocuri. Am reuşit să îl fac pe un om la care am ţinut să recunoască faptul că a minţit. O minciună cu consecinţe urâte. Pentru că nu a avut puterea să recunoască atunci când trebuia ceea ce era evident, mi-a dat apă la moară nu numai mie, ci a permis şi unor fake-uri să mă jignească, fără să îmi sară deloc în apărare. I-am arătat aceluiaşi om, că deşi a clamat că m-a tratat cu respect, nu a făcut mereu acest lucru. Pe alocuri şi-a cerut iertare. Prea târziu… Şi mult prea multă imaturitate!
Am învăţat de asemenea că nu mai trebuie să tac, că trebuie să spun în secunda doi dacă un lucru mă deranjează. Să nu mai permit oricui din anturaj să se bage în viaţa mea, să încerce să îmi impună lucruri. Să le atrag atenţia de fiecare dată acelor oameni când sar calul, ca să nu îmi aud apoi că “n-ai zis nimic atunci că te deranjează”.
După aceste lecţii, a mai venit una, mai dură. Viaţa e prea scurtă ca să stai să ţi-o pierzi cu personaje secundare. Un om important pentru mine se zbate acum între a lua o decizie grea. De o luna a spus că îşi doreşte să aibe ceva... , că a trăit destul cu "neajunsul". Acum, însă, văd că sufletul lui spune altceva.
Si cand aproape are perfectiunea la picioare, chici ce face ... o calca in picioare si ii da cu sutu’n in cur.
Nu ştiu încă felul în care se va încheia această săptămână. Dar măcar acum ştiu la ce să mă aştept.
Cine spune ca-i pasa?
So, c'mon . Cui nu-i pasă? Tuturor le pasă. Păsare negativă, pozitivă nu contează, există. Şi de multe ori e prea multă şi e interpretată prost sau deloc.
Offf, delirez asta e clar. O săptămână grea, cel puţin sufleteşte, psihic, fizic . Mi-am adresat continuu întrebarea dacă anumite lucruri sau chiar şi persoane merită să mă consum aşa. Concluzia a fost că mai mult sau mai puţin, toţi merită. Şi mă apucă un sentiment de dor, de greu şi iar mă întreb cum am ajuns aici şi reiau povestea şi văd unde s-a rupt firul ... Şi totuşi mereu era loc de bună ziua. Acum e loc doar de răutate. La cum sunt eu aş încerca să aduc situaţia undeva să fie bine, dar mereu a fost bine pe moment ... şi după revii la acea stare.
Niciodată nu mi-a plăcut să fiu în conflicte cu cineva mai ales când ....
Problemele iar se adună şi ce mă enervează este că unele s-ar putea să fie pentru totdeauna sau nici măcar nu ştii când o să se termine tot.
În mod sigur 09 aprilie a devenit cea mai stupidă zi ... zi de kkt
Saptamana urmatoare va fi plina de teste si ascultari orale.
Asa ca tineti-mi pumnii !
Ma asteapta o perioada extenuanta, pana se mai linistesc"notele".
Inca de Dumineca seara am suficient timp pentru rezolvarea celorlalte probleme ce vor urma in cursul saptamanii ce va urma.
PS: Poate asta sa te faca sa te "calmezi"...
Comentarii
Trimiteți un comentariu