Marius Ciobanu

Cea mai grea pedeapsa!!! Tot cauta un loc retras unde sa ma refugiez. Nu am putut sa dorm in aceasta noapte... Inima imi spunea "e vie, e inca vie", dar mintea "nu a mai putut sa supravietuiasca". Din pacate, murise... Ma simt vinovat, si inca ma mai simt pentru ca nu am putut sa o ajut nici pe ea "inima" nici pe mine, dar cea mai grea mi se parea a fi impresia pe care o aveam mereu, acea de a nu ma simti liber alaturi de ea!     Cea mai grea pedeapsa pe care mi-ai dat-o e atunci cand nu ti-am dat dreptul la replica. Si cel mai greu de asimilat lucru pentru "ea" a fost sa invete sa respecte pe cel de langa ea. De unde si zicala: "Respecta ca sa fi respectat"! Doare rau a dreq pedeapsa dar, asa este cand esti masochist. Nu prea agreez maneaua (pe trezie) dar, prea bine zice asta aici... "Stiu ca dragostea nu moare Stiu ca n-ai sa ma poti uita Si cand sufletu te doare a Am sa vin daca ma vei chema Au fost necazu...

Va urez Sarbatori Fericite si un Paste fericit alaturi de cei dragi, inplinirea tuturor dorintelor si sanatate maxima atat tie cat si intregii familii! Din lumina care vine, Si speranta ce se naste.... Un Miracol pentru ....sine Fericire si mult bine.... Va doresc in zi de Paste! HRISTOS A INVIAT! Marius Ciobanu INVIEREA Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; „Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa ...

Se paere ca da! Insa n-as putea preciza exact motivele!!! Viata este o scena unde noi suntem actorii. Am avut inca o saptamana de cosmar pana la 2-3 dimineata, oboseala fizica, oboseala pshihica, stres si teste, teste pe care nu am crezut ca le duc pana la capat dar, din cauza oboselii nu am reactionat, asa cum as fi reactionat de obicei, impulsiv si m-am lasat purtat de val. Luni am plecat la serviciu cu un avant MARE si a fost o zi perfecta, Marti ca dupa luni o zi buna inasa Miercuri am crezut ca clachez, nu credeam ca mai pot ajunge la sfarsitul zilei… Joi o zi de teama/frica s-a incheiat cu bine pana la urma, Vineri o zi scurta dar obositoare cu o MARE teapa la sfarsitul programului, Sambata un pic de relax, dupa o luna vestea prosta …, Duminica la serviciu! Grea săptămână. Grea, dar cu satisfacţii pe alocuri. Am reuşit să îl fac pe un om la care am ţinut să recunoască faptul că a minţit. O minciună cu consecinţe urâte. Pentru că nu a avut puterea să recunoască atunci...