Asa dar...
Nimic deosebit, curg ca mierea pe felia de pâine a vieţii. Care urmează să cadă pe jos, pe partea unsă cu unt. Dar asta e altă poveste. Ce facem, vorbim de mâncare acum ? N-am mai scris pentru că mi-a fost foame, asta era ideea de fapt, şi mi-a fost foame pentru că mi-am încordat prea mult idioţii de bicepşi ca să muncesc şi să nu mor de foame. N-am murit, dar nu moartea este “the ultimate proof” că alegerea a fost proastă. Gata, ajunge despre mine, să începem să vorbim, draqlui, despre altceva. Eu de felul meu sunt leneş, dar ambiţios cumva, cel puţin aşa îmi zice unul-altul, chiar şi EA, şi tot mă gândesc de-o vreme să mă autoeduc să-mi impun să-mi umplu timpul iar când sunt eu, singur cuc, să m-apuc draq' de treabă, orice lucru constructiv, să-mi fac un orar, un plan şi să scriu ca prerogativ ce m-o duce şi pe mine capu-n ziua cu pricina, cu condiţia să-mi scoată din flascheţe-adrenalina. Am luat rindeaua şi am încercat să-mi descrunt fruntea şi să-mi descordez muşchii fe...